Editura Casa Cărții de Știință în colaborare cu Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca anunță lansarea volumului Lucian Blaga, „Plin mi-e sufletul meu de tine, plin.” Scrisori către Elena Daniello, care va avea loc luni, 18 septembrie, ora 12:00, în Sala de conferințe „Ioan Mușlea”, a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” Cluj-Napoca. Vor lua cuvântul: Acad. Ioan Aurel Pop, Acad. Ion Pop, Prof. univ. dr. Ilie Rad, redactor Ada Blendea.
Volumul reproduce 129 de scrisori ale lui Lucian Blaga, repartizate astfel: 101 către Elena Daniello, cunoscuta muză a poetului, 24 către familia Manta (Marioara, Viorica și Cornel), 3 către Helene Rodica Daniello, 1 către H. Zambaccian, precum și mai multe însemnări ale Elenei Daniello. Dintre cele 129 de scrisori ale lui Blaga, 107 sunt absolut inedite. La acestea se adaugă patru poezii inedite, dedicate Rodicăi Daniello.
Ediție atent îngrijită de prof. univ. dr. Ilie Rad, de la Universitatea Babeș-Bolyai, şi dr. Helene Rodica Daniello, fiica Elenei Daniello, cartea întregește acest context al confesiunii intime, din scrisorile poetului și filozofului Lucian Blaga, prin mărturiile din cele patru interviuri cu Elena Daniello. Fotografiile cu Lucian Blaga, în unele dintre ele apare înconjurat chiar de destinatari ai scrisorilor sale, precum și facsimilele din secțiunea de Anexe, mențin valoarea de conținut inedit al acestei cărți-document.
Apelând la o bibliografie foarte bine structurată, editorii volumului au realizat Note și comentarii, care ghidează desăvârșit cititorii în dimensiuni spațiale precum Clujul sau Gura Râului, în anii 1950-1960, perioadă căreia aparțin scrisorile semnate de Lucian Blaga.
Ca perioadă epistolară, scrisorile către Elena Daniello ocupă locul al doilea, după cele trimise soției sale, Cornelia Brediceanu, iar, ca număr, tot locul al doilea (corespondența cu Domnița Gherghinescu-Vania, întinsă pe șapte ani, 1941-1948, s-a materializat în 91 de epistole).
Conținutul acestor scrisori relevă personalitatea de poet, de filozof, de dramaturg, de creator, în general, a scriitorului român. Scrisorile sunt unice prin sensibilitatea liric exprimată sau prin formulări aforistice, dar și prin valoarea lor de document. Ele ne permit să pătrundem în laboratoarele de creație ale poetului („Ieri, duminecă, stând acasă, îmi veni nu știu cum să reaiu poezia Unde un cântec este. O pierdusem cu totul din vedere. Într-una din zile, tu mi-ai amintit însă ceva despre ea.”) sau ale traducătorului („Ieri am avut o duminecă bună. Am terminat pe Faust. Scena ultimă a ieșit sfâșietoare. Lucrând, am băgat de seamă că toată suferința și frământarea din ultimele săptămâni mi-au fost într-un fel necesare, ca să nimeresc tonul ultim al acestui poem dramatic.”).
Confesiunile către ființa iubită sunt adesea formulate cu apreciere pentru rolul stimulator pe care sentimentul de iubire și Elena Daniello l-au avut în această perioadă asupra creației blagiene: „Nimic nu-mi dă o conștiință de mine însumi, ca un cuvânt de la tine. Astăzi a sosit. […] E tocmai de ceea ce aveam nevoie ca să mă apuc mai serios de lucru.”„Dacă ‘geniul’ există în mine, atunci el există datorită iubirii. Într-un fel, pe mine mă ‘naște’ iubita Foarte paradoxal, dar așa este.” „[…] în ultimele mele scrisori (seria Felix), pregăteam, fără a-mi da seama, o stare poetică. Astă noapte starea s-a rostit într-un fel aproape somnambulic, și sub imperiul uneo melodii interioare, care nu este altceva decât echivalentul muzical al ființei Tale. Poezia n-am s-o citesc nimănui. Este a noastră.”
Ca mărturii ale modului în care se manifestă iubirea stau și introspecțiile poetice despre esențialitatea acestui sentiment („Dragostea ne pune în legătură cu elementele, și nu încape îndoială că, alături de aer, apă, foc și pământ, ea este al cincilea element. Altfel anticii nu ar fi dinvinizat-o, precum au făcut. Eu nu mai trăiesc decât în virtutea ei. În numele ei sunt treaz, în numele ei dorm.”) sau evocarea decepției create de absență („Ca totdeauna când pleci, ritmul vieții mele devine mai încet. S-asează oareșicare plumb în sângele meu. Plumbul acesta e drojdia absenței. […] Te iubesc ca totdeauna și mai tare ca oricând. Încă o contradicție, dar așa este.” „Obișnuit să te văd la cel puțin trei zile o dată, bănuiești desigur ce pustietate mă bântuie acum.”).
Ilie Rad este un editor experimentat, care şi-a pus numele pe mai bine de 70 de cărți (ediții, volume coordonate, cărți de unic autor etc.). A editat toată opera literară a lui Ion Agârbiceanu (peste 15.000 de pagini!), în Colecția „Opere fundamentale”, coordonată de Acad. Eugen Simion, sub egida Academiei Române. Pentru această realizare, Ilie Rad a primit Premiul Perpessicius, acordat de Academia Română, prin Muzeul Național al Literaturii Române. A mai editat şi trei volume, tot ale lui Agârbiceanu, cu profil religios.
Prezenţa, ca editor, a doamnei dr. Helene Rodica Daniello constituie o dovadă de prestigiu şi responsabilitate, dumneaei fiind moștenitoarea arhivei Daniello, medic de profesie, dar cu o vastă cultură şi o bună cunoscătoare a literaturii germane. Helene Daniello, după moartea ilustrei sale mame, survenită în anul 2010, a făcut o importantă donație Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.