Copilul mănâncă doar alimente de o singură culoare sau textură, țipă când are mâinile murdare, tresare la sunete mai puternice, obosește repede, devine încordat dacă sunt prea multe de făcut, este deranjat de stimuli puternici, plânge ușor: mulți oameni cred că acestea sunt doar capricii copilărești, chiar dacă tulburarea de procesare senzorială poate fi în spatele ei. Dar ce este asta mai exact, cum îl putem recunoaște și cum îl putem ajuta pe copilul senzorial?
Ce este mai exact tulburarea de procesare senzorială?
Tulburarea de procesare senzorială (SPD) este o afecțiune care afectează modul în care creierul procesează informațiile senzoriale (stimuli). Informațiile senzoriale includ lucruri pe care le vedeți, auziți, mirosiți, gustați sau atingeți. SPD poate afecta toate sau doar unul dintre simțurile unui copil. Un copil cu SPD poate fi hipersensibil la stimuli pe care alții nu sunt.
SPD poate apărea în trei moduri:
1. Tulburare de modulație senzorială, care afectează capacitatea copilului de a-și regla răspunsul la stimuli. Persoanele cu acest model de SPD pot reacționa exagerat sau insuficient la anumiți stimuli și/sau au o dorință excesivă de stimuli senzoriali.
- Advertisement -
2. Tulburare motrică de bază senzorială, copilul are probleme cu simțul echilibrului sau cu percepția poziției corpului, ceea ce îi îngreunează planificarea mișcărilor și îndeplinirea sarcinilor. Un astfel de copil poate fi stângaci, neîndemânatic și „răni” pe alții împotriva voinței lor, ceea ce poate fi etichetat în mod greșit drept agresiv.
3. Tulburare de discriminare senzorială, care provoacă dificultăți în interpretarea stimulilor. Copiii cu acest tip de SPD pot avea dificultăți în a face diferența dintre litera N și litera M sau pot să nu poată spune când trebuie să folosească baia.
90-95% dintre copiii (și adulții) din spectrul autismului sunt și ei senzoriali, dar contrariul nu mai este adevărat, majoritatea copiilor cu tulburări de procesare senzorială nu sunt în spectrul autismului. Sensibilitatea senzorială este foarte frecventă, unul din 6 copii se luptă cu tulburarea de procesare senzorială sau cu sensibilitatea într-o oarecare măsură.
Senzorial se suprapune adesea cca. cu hipersensibilitate care afectează 20% .
Cum să-l recunoaștem?
Tulburarea de procesare senzorială (care mai este numită și tulburare de integrare senzorială) este greu de recunoscut deoarece se poate suprapune cu tulburarea din spectrul autist și ADHD (hiperactivitate) și este adesea diagnosticată greșit sau simptomele sunt considerate fleacuri copilărești. Câteva simptome care pot indica sensibilitate:
Sensibilitate la atingere:
– probleme de îmbrăcare: îl deranjează etichetele de pe haine, elasticul șosetelor, pantalonilor, nu-i place să poarte anumite tipuri de haine
– probleme legate de atingere: nu îi place să fie mângâiat sau îmbrățișat, el evită să fie atins (aceasta apare adesea deja în copilărie)
Sensibilitate fizică:
– îl deranjează dacă are mâinile murdare, nu le pune pe podea sau trebuie spălate imediat, s-ar putea să plângă sau să facă crize de furie dacă se murdăresc,
– nu-i place să meargă desculț sau în sandale sau papuci,
– urăște să-și spele părul, să-și pieptăneze părul, nu-i lasă părul să se împreune
Simptome legate de alimentație:
– nu-i place textura anumitor alimente (de exemplu, bucăți crocante sau legume fierte)
– evită sau respinge anumite gusturi,
– mănâncă doar alimente cocoloase sau moale,
– nu vrea să mănânce independent, nu atinge alimentele ,
– pretențios , mai călușește și la vederea și mirosul unor alimente
Sensibilitate legată de auz:
– tresare la anumite sunete,
– este speriat de sunete și zgomote ascuțite, începe să plângă,
– uneori pare să nu audă, auz selectiv
Simptome legate de mișcare:
– simț slab al echilibrului, nu se poate echilibra, merge pe bicicletă,
– stă în formă de W,
– nu-i plac pozițiile noi ale corpului, mișcările bruște,
– merge în vârful picioarelor, „pipi”.
Simptome sociale:
– nu se simte confortabil în compania multor oameni,
– unii copii îl fac nervos, comportamentul anumitor copii este „prea mult” pentru el,
– îi este frică, este speriat sau hiperactiv în preajma copiilor – are
dificultate în stabilirea de noi relații.
Ce se poate face? Va dispărea? Va depăși copilul?
Deși, conform unor studii, tulburarea de integrare senzorială poate fi depășită în cazurile mai ușoare (în acest caz, din cauza imaturității sistemului senzorial al copiilor, apar simptome mai ușoare, care apoi dispar, adesea pentru că copilul nu o „depășește”; , dar pur și simplu le va putea controla).
Totuși, abia așteptăm ca copilul să iasă din ea, nu este o idee bună să rămânem pasivi din partea părinților, deoarece simptomele îngreunează adesea mâncarea, comunicarea, integrarea în grădiniță, provoacă simptome comportamentale, și nu este bine pentru micuț dacă nu se poate încadra și nu este hrănit adecvat, mănâncă alimente sau dacă ai eșuat obiective din cauza problemei tale, mai mult, mai târziu, la vârsta școlară, problemele de integrare senzorială pot provoca dificultăți de învățare și auto- probleme legate de încredere și probleme sociale, printre multe alte probleme, așa că și cazurile mai ușoare ar trebui trimise la un specialist. Cu cât este descoperit mai târziu, cu atât este mai lung și mai dificil de dezvoltat, iar în anii adolescenței este aproape imposibil. Ca părinte, este dificil să judeci dacă este un caz mai blând sau mai grav, așa că în orice caz este mai bine
Tulburarea de integrare senzorială este o problemă neurologică, simptomele pot fi atenuate prin exerciții care dezvoltă sistemul nervos. Cele mai des folosite metode sunt:
– Terapia de integrare senzorială dinamică ( DSZIT ) este o sesiune ludică în care fiecare copil se dezvoltă cu jocuri individuale adecvate problemei sale,
– INPP este un program de mișcare de corectare a reflexelor care poate fi efectuat în grup sau acasă sub formă de exerciții care pot fi efectuate în 5-10 minute pe zi, este recomandat în general copiilor și adulților mai mari de 7 ani,
– TSMT (Planned Sensory Motor Training) este o terapie prin mișcare care reorganizează și recabla fundamentele neurologice prin efectul său asupra sistemului nervos. Aici, exercițiile se învață de obicei după o evaluare, apoi se poate exersa acasă, după 4 săptămâni are loc un control, după 8 săptămâni este de obicei o pauză și, dacă este necesar, se învață următorul exercițiu.
– terapia Ayres este utilizata in mod special pentru tratamentul tulburarii de integrare senzoriala , care dezvolta anumite zone de perceptie cu exercitii ludice personalizate.
Unde ar trebui să mergi dacă crezi că copilul tău ar putea fi afectat? În primul rând, veți avea nevoie cu siguranță de un sondaj amănunțit, care poate fi obținut la centrele de dezvoltare timpurie, casele de dezvoltare și mai multe organizații de dezvoltare. Evaluarea ajută la determinarea dacă este cu adevărat o problemă senzorială sau dacă simptomele copilului dumneavoastră sunt cauzate de altceva și, de asemenea, ajută la alegerea terapiei potrivite.
