Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, participă la cea de-a XX-a sesiune plenară aniversară a Clubului Internațional de Discuții „Valdai”. Tema întâlnirii din acest an este „Multipolaritatea corectă: cum să asigurăm securitatea și dezvoltarea pentru toți”.
* * *
Vladimir Putin: Dragi participanți ai sesiunii plenare! Colegi! Doamnelor și domnilor!
Sunt bucuros să vă urez tuturor bun venit la Soci la cea de-a XX-a întâlnire anuală aniversară, aşa cum tocmai a spus prezentatorul nostru, a Clubului Internațional de Discuții „Valdai”.
- Advertisement -
Forumul nostru, sau, se poate spune, al vostru, care a reunit, în mod tradițional, politicieni și oameni de știință, experți și persoane publice din multe țări din întreaga lume, confirmă încă o dată statutul înalt al acestei platforme intelectuale utile. Discuțiile Valdai sunt întotdeauna o reflectare a celor mai importante procese din politica mondială a secolului XXI în toată completitudinea și complexitatea lor. Sunt sigur că așa va fi și astăzi – probabil că așa a fost deja în zilele anterioare, când aţi discutat între voi, și așa va fi în continuare, pentru că ne confruntăm, în esență, cu sarcina de a construi o lume nouă. Și în astfel de etape definitorii, rolul și responsabilitatea unor intelectuali ca dumneavoastră, dragi colegi, este extrem de mare.
De-a lungul anilor de activitate a clubului, atât în lume, cât și în țara noastră, așa cum tocmai s-a spus, au avut loc schimbări serioase, dacă nu uriașe, colosale. După standardele istorice, o perioadă de douăzeci de ani nu este atât de mare, nici atât de lungă. Dar când se încadrează în timpul epocii prăbușirii întregii ordini mondiale, timpul pare să se comprime.
Și cred că veți fi de acord că în acești douăzeci de ani s-au întâmplat mai multe evenimente decât se întâmplă în alte vremuri, în multe alte decenii, iar aceste schimbări sunt calitative, care necesită modificări fundamentale chiar a principiilor relațiilor internaționale.
La începutul secolului al XXI-lea, toată lumea spera că statele și popoarele au învățat din lecțiile confruntării militar-ideologice costisitoare și distructive a secolului trecut, că și-au dat seama de distructivitatea acesteia, au simțit fragilitatea și interconexiunea planetei noastre și au fost convinși că problemele umanității necesită acțiune comună și căutarea unor soluții colective. Că egoismul, îngâmfarea și nesocotirea față de provocările reale ne vor duce inevitabil într-o fundătură, precum și încercarea celor mai puternici de a-și impune propriile idei și interese celorlalți. Acest lucru ar fi trebuit să devină evident pentru toată lumea – ar fi trebuit să devină, dar s-a dovedit că nu a fost așa, nu.
Când ne-am întâlnit pentru prima dată la întâlnirea Clubului în urmă cu aproape douăzeci de ani, țara noastră intra într-o nouă etapă de dezvoltare. Rusia a depășit cea mai dificilă perioadă de redresare după prăbușirea URSS. Noi, cu toată energia și bunăvoința noastră, ne-am implicat în procesele de construire a unei noi ordini mondiale, așa cum ni s-a părut, mai echitabil. Din fericire, țara noastră este capabilă să aducă o contribuție uriașă acestora, deoarece avem ceva de oferit prietenilor noștri, partenerilor noștri și lumii întregi.
Din păcate, unii au înțeles greșit disponibilitatea noastră pentru o cooperare constructivă – au înțeles-o ca supunere, ca accept că noua ordine va fi construită de cei care s-au declarat învingători în Războiul Rece, de fapt, ca pe o recunoaștere că Rusia este gata să urmeze pe cineva, să meargă pe urmele altuia, că este gata să fie ghidată nu de propriile interese naționale, ci de interesele altora.
În toți acești ani, am avertizat de mai multe ori: această abordare nu numai că duce la o fundătură, ci este plină de o amenințare tot mai mare de conflict militar. Dar nimeni nu avea de gând să ne asculte sau să ne audă, nimeni nu voia. Aroganța așa-zișilor noștri parteneri din Occident, știți, a fost pur și simplu fără margini, este imposibil să spunem altfel.
Statele Unite ale Americii și sateliții săi au luat cu fermitate calea spre hegemonie – militară, politică, economică, culturală, chiar morală și bazată pe valori. Ne-a fost clar de la bun început că încercările de a stabili un monopol vor fi sortite eșecului. Lumea este prea complexă și diversă pentru a fi subordonată unei singure scheme, chiar dacă în spatele ei stă puterea, enorma putere a Occidentului, acumulată de-a lungul secolelor de politică colonială. La urma urmei, şi colegii voştri – mulți nu sunt aici, nici ei nu neagă că prosperitatea Occidentului a fost atinsă în mare măsură datorită jefuirii coloniilor de-a lungul secolelor. Acesta este un fapt. De fapt, acest nivel de dezvoltare a fost atins prin jefuirea întregii planete. Istoria Occidentului este în esență o cronică a expansiunii nesfârșite. Influența occidentală în lume este o uriașă piramidă militaro-financiară; are nevoie constant de „combustibil” nou pentru a se întreține – resurse naturale, tehnologice, umane aparținând altora. Prin urmare, Occidentul pur și simplu nu se poate opri și nu a intenționat să facă acest lucru. Argumentele, îndemnurile, apelurile la rațiune și sugestiile noastre au fost pur și simplu ignorate.
Am vorbit deja despre asta în mod public – și cu aliații noștri, partenerii noștri. La urma urmei, a existat un moment în care umilul vostru servitor a sugerat pur și simplu: poate ar trebui să ne alăturăm NATO? Dar nu, o astfel de țară nu este necesară în NATO. Nu. Întrebarea este, ce altceva? Ne-am gândit că suntem deja de-ai noștri, scuzați-mă, după cum spun oamenii noștri, burghezi. Ce altceva? Nu mai există nicio confruntare ideologică. Care este problema? Se pare, problema sunt interesele geopolitice și o atitudine arogantă față de ceilalți. Asta e problema, excesul de autoîncredere.
Trebuie să răspundem la presiunea politico-militar în continuă creștere. Am spus de mai multe ori că nu noi am început așa-numitul „război din Ucraina”. Dimpotrivă, noi încercăm să-l încheiem. Nu noi am organizat lovitura de stat de la Kiev în 2014 – o lovitură de stat, sângeroasă, neconstituțională. Oriunde s-ar întâmpla, auzim întotdeauna imediat toată media lumii (mass media), subordonată, în primul rând, desigur, lumii anglo-saxone: acest lucru nu se poate, este imposibil, este antidemocratic. Dar aici este posibil. Au spus şi cu câţi bani, suma de bani care a fost cheltuită pentru această lovitură de stat. Totul este posibil.
În acest moment ne-am angajat în sprijinirea locuitorilor din Crimeea și Sevastopol. Nu am dat o lovitură de stat și nu i-am intimidat pe locuitorii din Crimeea și Sevastopolul cu epurare etnică în spiritul nazist. Nu noi am încercat să forțăm Donbasul la supunere prin atacuri și bombardamente. Nu noi am fost cei care am amenințat că îi ucidem pe cei care vor să vorbească limba lor maternă. Ascultaţi, toți cei de aici sunt oameni informați, educaţi. Ştiți ce s-a întâmplat: timp de nouă ani au bombardat, împușcat și au folosit tancuri. Războiul, un război natural împotriva Donbas a fost lansat. Și nimeni nu a numărat copiii morți în Donbas. Nimeni în alte țări, în special în Occident, nu a plâns pentru aceşti morți.
Războiul început de regimul de la Kiev cu sprijinul activ şi direct al Occidentului, este acum la al zecelea an, iar operațiunea militară specială are ca scop încheierea acestuia. Acesta ne reamintește că pașii unilaterali, indiferent cine i-ar face, vor fi întâmpinați inevitabil cu acțiuni de represalii. O acțiunea, după cum știm, dă naștere la reacție. Asta face orice stat responsabil, o țară suverană, independentă și care se respectă.
Toată lumea este conștientă că într-un sistem internațional în care domnește arbitrariul, în care totul este decis de cel care se imaginează excepțional, fără păcat și singurul drept, oricine poate fi atacat pur și simplu din motivul că această sau cealaltă țară nu este pe plac hegemonului, care și-a pierdut simțul proporției – și, aș adăuga, simțul realității.
Din păcate, trebuie să constatăm că contraagenţii noaştri din Occident și-au pierdut simțul realității și au depășit toate granițele posibile. Degeaba.
Criza ucraineană nu este un conflict teritorial, vreau să subliniez acest lucru. Rusia este cea mai mare țară din lume, cu cel mai mare teritoriu. Nu avem niciun interes în ceea ce privește cucerirea unor teritorii suplimentare. Mai avem de explorat și dezvoltat Siberia, Siberia de Est și Orientul Îndepărtat. Acesta nu este un conflict teritorial sau chiar stabilirea unui echilibru geopolitic regional. Problema este mult mai amplă și mai fundamentală: vorbim despre principiile pe care se va baza noua ordine mondială.
Pacea durabilă se va stabili doar atunci când toată lumea va începe să se simtă în siguranță, să înțeleagă că părerea lor este respectată și că există un echilibru în lume, când nimeni nu va fi capabil să-i oblige sau să forțeze pe alții să trăiască și să se comporte așa cum dorește hegemonul, chiar dacă chiar și aceasta contrazice suveranitatea, interesele reale, tradițiile și fundamentele popoarelor și statelor. Într-o astfel de schemă, însuși conceptul de orice fel de suveranitate este pur și simplu negat și aruncat, scuzați-mă, la gunoi.
Este evident că aderarea la abordările blocului, dorința de a conduce lumea într-o situație de confruntare constantă între „noi și ei” este o moștenire vicioasă a secolului XX. Acesta este un produs al culturii politice occidentale, în orice caz manifestările sale cele mai agresive. Repet, Occidentul are întotdeauna nevoie de un inamic – o anumită parte a Occidentului, elitele occidentale. Are nevoie de un inamic, lupta împotriva căruia poate fi explicată de nevoia de acțiune și expansiune în forță. Dar este nevoie și de menținerea controlului intern într-un anumit sistem al acestui hegemon, în cadrul blocurilor – în cadrul NATO sau al altor blocuri militaro-politice. Există un inamic – toată lumea trebuie să se unească în jurul „comandantului”.
Nu este treaba noastră cum trăiesc alte state. Dar vedem cum în multe dintre ele elitele conducătoare obligă societățile să accepte norme și reguli pe care cetățenii înșiși – cel puțin un număr mare de cetățeni, iar în unele țări, se poate spune cu absolută certitudine, majoritatea cetățenilor – nu vor să le respecte. Și sunt forțați, inventând în mod constant motive pentru aceasta, găsind vinovați externi pentru problemele interne tot mai mari, inventând și creând amenințări inexistente.
V. P.În același timp, Rusia este un subiect preferat al unor astfel de politicieni. Desigur, suntem deja obișnuiți cu asta, obișnuiți istoric. Dar încearcă să creeze imaginea unui inamic din toți cei care nu sunt pregătiți să urmeze orbește aceste elite occidentale. De la oricine: din China, în anumite situații, la un moment dat au încercat din India – acum cochetează, desigur, înțelegem perfect acest lucru, simțim și vedem situația din Asia, totul este clar. Conducerea indiană, vreau să spun, este independentă, foarte orientată la nivel național. Cred că aceste încercări nu au niciun sens, dar cu toate acestea continuă. Ei încearcă să modeleze un inamic din lumea arabă, de asemenea selectiv, încearcă să acționeze cu atenție, dar cu toate acestea, în general, la asta se rezumă totul – și chiar încearcă să modeleze un fel de mediu ostil din musulmani. Și așa mai departe. De fapt, oricine se comportă independent, își urmărește propriile interese, se transformă instantaneu într-un obstacol pentru aceste elite occidentale, care trebuie eliminat.
Structurile geopolitice artificiale sunt impuse lumii și se creează tot felul de formate de bloc închise. Vedem acest lucru în Europa, unde au impulsionat expansiunea NATO de zeci de ani, și în Asia-Pacific și Asia de Sud, unde încearcă să spargă arhitectura deschisă și incluzivă a cooperării. Abordarea blocului, să spunem lucrurilor pe nume, este o restrângere a drepturilor și libertăților statelor la propria dezvoltare, o încercare de a le trage într-o anumită cușcă de obligații. Aceasta este într-o anumită măsură – și este un lucru evident – luarea unei părți din suveranitate și apoi – și foarte adesea – impunerea unor decizii în alte domenii în afară de sfera securității, și mai ales în sfera economică, cum se întâmplă acum în relațiile dintre SUA și Europa. Nu este nevoie să explic – dacă este necesar, în timpul discuțiilor de după observațiile mele de deschidere vom vorbi despre asta mai detaliat.
Pentru a realiza acest lucru, ei încearcă să înlocuiască dreptul internațional cu „ordine” – ce fel de „ordine”? – bazat pe unele „reguli”. Ce „reguli”, care sunt aceste „reguli” și cine le-a inventat este complet neclar. Acesta este doar un fel de prostie. Dar ei încearcă să introducă acest lucru în conștiința a milioane de oameni. „Trebuie să trăim după reguli”. Dar după ce reguli?
Și în general, dacă îmi permiteți, colegii noștri occidentali, în special din SUA, nu numai că stabilesc în mod arbitrar astfel de „reguli”, ci învață și cine ar trebui să le respecte și cum, cine ar trebui să se comporte în general și cum. Toate acestea sunt făcute și spuse, de regulă, într-o manieră grosolană. Aceasta este aceeași manifestare a acestei gândiri coloniale. Auzim tot timpul, se aude tot timpul: trebuie, eşti obligat, te avertizăm serios…
Cine sunteţi de fapt? Cu ce drept avertizaţi pe cineva? Acest lucru este pur și simplu uimitor. Poate că este timpul ca cei care spun asta, poate că este timpul ca voi înşivă să scăpaţi de aroganță, să încetaţi să vă mai comportați în acest fel în relație cu comunitatea mondială, care îşi înțelege perfect sarcinile, interesele și să scăpaţi cu adevărat de această gândire de la epoca dominației coloniale? Aș vrea să spun: ștergeți-vă ochii, această eră s-a încheiat de mult și nu se va mai întoarce niciodată, niciodată.
Voi spune mai multe: de-a lungul secolelor, un astfel de comportament a dus la reproducerea aceluiași lucru – mari războaie, pentru a căror justificare s-au inventat diverse justificări ideologice și chiar pseudo-morale. Acest lucru este deosebit de periculos astăzi. Omenirea are mijloace care, după cum știm, pot distruge cu ușurință întreaga planetă, iar manipularea conștiinței la o scară incredibilă duce la o pierdere a simțului realității. Desigur, trebuie să ieșim din acest cerc vicios, trebuie să căutăm o cale de ieșire. Din câte am înțeles, dragi prieteni și colegi, în acest scop vă adunați pe platforma Valdai.
În Concepţia de politică externă a Rusiei, adoptată în acest an, țara noastră este caracterizată ca un stat-civilizație distinctiv. Această formulare reflectă în mod precis și succint modul în care înțelegem nu numai propria noastră dezvoltare, ci și principiile de bază ale ordinii mondiale, pentru a cărei victorie sperăm.
În înțelegerea noastră, civilizația este un fenomen cu mai multe fațete. Desigur, este interpretată în moduri diferite. A existat și o interpretare deschis colonială: există o anumită „lume civilizată” care servește drept model pentru alții, toată lumea trebuie să urmeze aceste standarde, modele, iar cei care nu sunt de acord vor fi împinși în „civilizație” cu bagheta unui maestru „luminat”. Acele vremuri, așa cum tocmai am spus, au trecut, iar înțelegerea noastră despre civilizație este complet diferită.
În primul rând, există multe civilizații și nici una dintre ele nu este mai bună sau mai rea decât cealaltă. Au drepturi egale ca exponenți ai aspirațiilor culturilor și tradițiilor lor, ale popoarelor lor. Pentru fiecare dintre noi este diferit. Pentru mine, de exemplu, acestea sunt aspirațiile poporului nostru, ale poporului meu, din care am avut norocul să fac parte.
Gânditori remarcabili din întreaga lume, adepți ai abordării civilizaționale, au reflectat și continuă să reflecteze asupra conceptului de „civilizație”. Acesta este un fenomen cu mai multe componente. Fără să ne cufundăm în profunzimi filosofice – probabil că nu este locul sau momentul pentru un astfel de raționament – să încercăm să o descriem în raport cu ziua de astăzi, voi încerca să fac asta în detaliu.
Principalele calități ale unui stat-civilizaţie sunt diversitatea și autosuficiența. Iată cele două componente principale, după părerea mea. Lumea modernă este străină de orice unificare; fiecare stat și societate dorește să-și dezvolte în mod independent propria cale de dezvoltare. Se bazează pe cultură și tradiții, întărite în geografie, pe experiență istorică, atât antică, cât și modernă, și în valorile oamenilor. Aceasta este o sinteză complexă, în procesul căreia ia naștere o comunitate civilizațională unică. Eterogenitatea și diversitatea sa sunt cheia durabilității și dezvoltării.
De-a lungul secolelor, Rusia s-a format ca o țară cu diferite culturi, religii și naționalități. Civilizația rusă nu poate fi redusă la un numitor comun, dar nici nu poate fi divizată, pentru că există doar în integritatea ei, în bogăția ei spirituală și culturală. Menținerea unității puternice a unui astfel de stat nu este o sarcină ușoară.
De-a lungul secolelor ne-am confruntat cu cele mai grele încercări. Le-am depășit mereu, uneori cu un cost foarte mare, dar am învățat mereu lecții pentru viitor, întărindu-ne unitatea națională și integritatea statului rus.
Astăzi această experiență este cu adevărat neprețuită. Lumea devine din ce în ce mai diversă. Metodele simple de management, de periaj al tuturor cu aceeași perie, așa cum spunem, cu care unele state sunt obișnuite, nu pot face față întregii complexități a proceselor.
Ce este foarte important de adăugat aici? Un sistem de stat cu adevărat eficient și durabil nu poate fi impus din exterior. Crește în mod natural din rădăcinile civilizaționale ale țărilor și popoarelor, iar Rusia în acest sens este un exemplu al modului în care se întâmplă acest lucru în viață, în practică.
Sprijinul civilizațional este o condiție necesară pentru succes în lumea modernă, într-o lume haotică, din păcate, periculoasă și care și-a pierdut orientarea. Din ce în ce mai multe state ajung exact la această concluzie, realizând propriile interese și nevoi, oportunități și restricţii, identitatea lor și gradul de interconectare cu lumea exterioară.
Sunt convins că omenirea nu se îndreaptă spre fragmentarea în segmente concurente, nu spre o nouă confruntare de bloc, indiferent de ce o motivează, nu către universalismul fără suflet al noi globalizării – ci, dimpotrivă, lumea este pe drumul spre o sinergie de state-civilizații, spații mari, comunități conștiente ca atare.
În același timp, civilizația nu este o structură universală, una pentru toți – acest lucru nu se întâmplă. Fiecare este diferit de ceilalți, fiecare este autosuficient din punct de vedere cultural, trăgându-și principiile ideologice și valorice din propria istorie și propriile tradiții. Respectul față de sine provine din respect, desigur, față de ceilalți, dar înseamnă și respect din partea celorlalți. Prin urmare, civilizația nu impune nimic nimănui, dar nici nu permite să i se impună nimic. Dacă toată lumea respectă exact această regulă, aceasta va asigura coexistența armonioasă și cooperarea creativă a tuturor participanților la relațiile internaționale.
Desigur, a-ți apăra alegerea civilizațională este o responsabilitate uriașă. Aceasta se referă la răspunsul la atacurile externe, stabilirea de relații strânse și constructive cu alte comunități civilizate și, cel mai important, menținerea stabilității și armoniei interne. La urma urmei, vedem cu toții că mediul internațional de astăzi, așa cum am spus deja, din păcate, este atât instabil, cât și destul de agresiv.
Și încă un lucru foarte important. Desigur, nu-ți poți trăda civilizația nimănui. Aceasta este și calea către haosul general, este nefiresc și dezgustător, aș spune. La noi, mereu am încercat și încercăm să oferim soluții care să țină cont de interesele tuturor. Dar interlocutorii noștri din Occident par să fi uitat complet că există concepte precum auto-constrângeri rezonabile, compromisuri și disponibilitatea de a ceda ceva pentru a obține un rezultat acceptabil pentru toată lumea. Nu, ei sunt literalmente obsedați de un singur lucru: să împingă, anume să împingă și, cu orice preț, aici și acum, interesele lor. Dacă aceasta este alegerea lor, vom vedea ce rezultă din asta.
Paradoxul este că mâine conjunctura se poate schimba – aceasta este problema. De exemplu, vor exista schimbări politice interne după următoarele alegeri. Aici țara insistă pe ceva, își împing acțiunile cu orice preț – și mâine apar schimbări politice interne și, cu aceeași presiune și lipsă de ceremonie, este împins cu totul altceva, uneori exact opusul.
Cel mai clar exemplu este programul nuclear iranian. Administrația (SUA) a împins o decizie, a venit alta, totul a fost inversat și totul a mers în direcția opusă. Cum să lucrezi în astfel de condiții? Unde sunt reperele? Pe ce să te bazezi? Unde sunt garanţiile? Acestea sunt „regulile” despre care ni se vorbeşte? E doar o prostie.
De ce se întâmplă toate acestea și de ce nu deranjează pe nimeni? Pentru că gândirea strategică a fost înlocuită cu urmărirea intereselor egoiste pe termen scurt nici măcar ale țărilor și popoarelor, ci ale grupurilor de influență în schimbare. De aici iresponsabilitatea incredibilă a comportamentului elitelor politice, care de multe ori au uitat atât frica, cât și rușinea și se consideră absolut fără păcat.
Abordarea civilizațională rezistă unor astfel de tendințe deoarece se bazează pe interesele fundamentale, pe termen lung, ale statelor și popoarelor. Interese care sunt dictate nu de conjunctura ideologică de moment, ci de toată experiența istorică, moștenirea trecutului, pe care se bazează ideea unui viitor armonios.
Dacă toată lumea se lasă ghidată de acest lucru, în opinia mea, vor fi mult mai puține conflicte în lume, iar metodele de rezolvare a acestora vor deveni mult mai raționale, pentru că fiecare civilizație îi respectă, așa cum am spus deja, pe ceilalți și nu încearcă să schimbe pe oricine după propriile idei.
Dragi prieteni, am citit cu interes raportul întocmit de Clubul Valdai pentru întâlnirea actuală. Se spune că astăzi toată lumea încearcă să înțeleagă, să-și imagineze o imagine a viitorului. Acest lucru este complet natural și de înțeles, mai ales pentru un mediu intelectual. Într-o eră a schimbărilor dramatice, când întregul mod de viață familiar se prăbușește, este foarte important să ne dăm seama încotro ne îndreptăm și ce vrem să realizăm. Și, desigur, viitorul se creează astăzi, nu numai sub ochii noștri, ci cu mâinile noastre.
Desigur, atunci când vine vorba despre procese atât de gigantice, incredibil de complexe, este dificil sau aproape imposibil de prezis rezultatul. Indiferent ce facem cu toții, viața își va face și cu siguranță își face propriile ajustări. Dar, cel puțin, trebuie să fim conștienți de ceea ce ne străduim, de ceea ce vrem să realizăm. Și există o astfel de înțelegere în Rusia.
1. Ne dorim să trăim într-o lume deschisă, interconectată, în care nimeni nu va încerca vreodată să ridice bariere artificiale în calea comunicării, creativității și prosperității oamenilor. Ar trebui să existe un mediu fără bariere – pentru asta ar trebui să ne străduim.
2. Dorim ca diversitatea lumii nu doar să fie păstrată, ci să fie fundamentul dezvoltării universale. Ar trebui interzis să se impună oricărei țări sau popor cum ar trebui să trăiască, cum ar trebui să se simtă. Doar adevărata diversitate culturală și civilizațională va asigura bunăstarea oamenilor și un echilibru al intereselor.
3. Suntem pentru reprezentare maximă. Nimeni nu are dreptul și nu poate conduce lumea pentru alții sau în numele altora. Lumea viitorului este o lume a deciziilor colective luate la acele niveluri la care sunt cele mai eficiente și de către acei participanți care sunt cu adevărat capabili să aducă o contribuție semnificativă la rezolvarea unei probleme specifice. Nu o persoană decide pentru toată lumea și nici măcar nu toată lumea decide despre orice, dar cei care sunt direct afectați de o anumită sau de o altă problemă se pun de acord asupra a ceea ce trebuie făcut și cum trebuie făcut.
4. Suntem pentru securitatea universală și pacea durabilă, construită pe respectul pentru interesele tuturor: de la state măreţe și mari până la țări mici. Principalul lucru este eliberarea relațiilor internaționale de abordarea blocului, de moștenirea epocii coloniale și a Războiului Rece. Vorbim de zeci de ani despre indivizibilitatea securității, despre faptul că este imposibil să se asigure securitatea unora în detrimentul securității altora. Într-adevăr, armonia în acest domeniu este realizabilă. Trebuie doar lăsată deoparte mândria, aroganța și să nu-i mai privim pe ceilalți ca pe niște parteneri de clasa a doua sau ca pe niște proscriși sau sălbatici.
5. Suntem pentru dreptatea pentru toți. Epoca exploatării oricui, am spus deja asta de două ori în trecut. Țările și popoarele sunt clar conștiente de interesele și capacitățile lor și sunt gata să se bazeze pe ele însele – iar acest lucru le crește puterea. Toată lumea ar trebui să aibă acces la beneficiile dezvoltării moderne, iar încercările de a o limita pentru orice țară sau popor ar trebui considerate un act de agresiune, exact aşa.
Şase. Suntem pentru egalitate, pentru diferența de potențial a diferitelor țări. Acesta este un factor absolut obiectiv. Dar nu mai puțin obiectiv este şi faptul că nimeni nu mai este dispus să se supună, să-și facă interesele și nevoile să depindă de oricine, și mai ales de cei mai bogați și mai puternici.
Aceasta nu este doar starea naturală a comunității internaționale, este chintesența întregii experiențe istorice a omenirii.
Acestea sunt principiile la care dorim să le aderăm și la care invităm toți prietenii și colegii noștri să se alăture.
Dragi colegi!
Rusia a fost, este și va fi unul dintre fundamentele sistemului mondial, pregătită pentru o cooperare constructivă cu toți cei care luptă pentru pace și prosperitate, pregătită pentru o opoziție dură față de cei care profesează principiile dictaturii și violenței. Suntem convinşi că pragmatismul și bunul simț vor triumfa, iar o lume multipolară se va instaura.
În încheiere, aș dori să-mi exprim recunoștința organizatorilor forumului, ca întotdeauna, pentru pregătirea minuțioasă, de înaltă calitate, iar tuturor participanților la întâlnirea aniversară aș dori să le transmit cuvinte de mulțumire pentru atenția dumneavoastră.
Mulţumesc mult.
(preluate Kremlin.ru – via Rador Radio Romania)
